Oamenii strigă împotriva mulțimii apăsătorilor, se plâng…  dar niciunul nu zice: Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu?

Iov 35:9-10

Doamne! … suspinele mele nu-Ți sunt ascunse.

Psalmul 38:9

Plângem de durere sau cerem ajutor?

Violențe diverse, dezastre, epidemii, războaie... Spitalele sunt mereu pline, suferința este peste tot.

Ai fost afectat recent de vreun necaz, de vreo greutate? Dacă da, care îți e reacția? Înfunzi suferința în tine însuți? Sunt strigătele tale de durere adresate doar ție însuți și celor din jurul tău?

Ești tu oare printre cei ce suferă fără să adreseze un singur strigăt de apel către Dumnezeu, ci doar plânsete, deznădejde, cuvinte de acuzare, și reproșuri? Să spună oare Dumnezeu despre tine: „Nu strigă către Mine din inimă” (Osea 7:14)? Nu am uitat noi adesea, nu am neglijat sau ignorat, singurul remediu pentru suferința și necazul nostru? Vindecarea și rezolvarea vin de la Dumnezeu Însuși!

Satana ne convinge, păcălindu-ne, că Dumnezeu este distant și indiferent față de suferinta noastra. În realitate, Satana este cel care nu cunoaște sub nicio formă, nici iubirea, nici bunătatea, nici mila.

Pentru Dumnezeu, nici una dintre făpturile Lui nu suferă fără ca El să aibă compasiune. „Îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui” (Psalmul 145. 9). „Îndurările Lui sunt „nemărginite”, „nu se sfârșesc; ele sunt noi în fiecare dimineață” (1 Cronici 21. 13; Plângerile lui Ieremia 3. 22, 23).

De aceea, strigătele noastre de suferință trebuie să ia forma unor strigăte de apel către El! Dumnezeu va auzi, El este „un ajutor în necaz” (Psalmul 46. 2). Promisiunea Lui este formală: „Strigă către Mine și-ți voi răspunde” (Ieremia 33.3).