Lacrimile Domnului și lacrimile noastre
Versetul zilei — Psalmi 84:5-6
📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:
Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine, în a căror inimă locuiește încrederea.
Când străbat aceștia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
— Psalmi 84:5-6 (DC)
Citește capitolul complet →🔤 Textul grec
μακάριος ἀνήρ οὗ ἐστιν ἡ ἀντίλημψις αὐτοῦ παρὰ σοῦ κύριε ἀναβάσεις ἐν τῇ καρδίᾳ αὐτοῦ διέθετο -- Psalmul 84:5
🎵 Cântați Domnului!
✝️ Domnul este aproape
El este Acela care, în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte
Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.
Evrei 5:7; Apocalipsa 21:4
Lacrimile Domnului și lacrimile noastre
Cine a șters lacrimile Domnului, când El era în această lume? El a căutat compasiune, dar degeaba; a căutat mângâietori, dar nu a găsit (Psalmul 69:20). Oamenii și-au ascuns fața de „Omul durerilor” (Isaia 53:3); chiar și ucenicii Lui au adormit, în timp ce El plângea în Grădina Ghetsimani (Luca 22:41–45).
Acolo, pe Muntele Măslinilor, El a fost apăsat greu, dincolo de orice măsură. Perspectiva îngrozitoare de a purta păcatul nostru, și de a fi părăsit de Dumnezeu, L-a umplut de o sumbră presimțire sfântă. Rugăciunile și cererile pe care le-a revărsat în cuvinte și în plâns, sunt cea mai puternică expresie a suferinței din toate timpurile. Dar, deși în Divinitate El este Fiul, El a arătat în mod perfect, în moarte ca și în viață, devotamentul pe care omul îl datorează lui Dumnezeu. El a spus Tatălui Său: „Nu voia Mea, ci a Ta să se facă” (Luca 22:42).
Pe cruce, El a băut paharul pe care Tatăl I l-a dat. Dar El a fost auzit de Dumnezeu și salvat din moarte, punctul extremității supreme, dintre „coarnele bivolului” (Psalmul 22:21).
El a șters cu iubire lacrimile Mariei din Magdala, rostindu-i numele (Ioan 20:15–16). Durerea tuturor ucenicilor s-a „preschimbat în bucurie” când El li S-a arătat (Ioan 16:20; 20:20).
Iar noi, care prin har „n-am văzut și am crezut” (Ioan 20:29), avem „o bucurie negrăită și strălucită”, chiar dacă suntem întristați de diverse încercări (1 Petru 1:6–8).
Lacrimile noastre sunt prețioase pentru Dumnezeu; El le pune în vasul Său (Psalmul 56:8), și El ne dă puterea să transformăm această vale a lacrimilor, într-un „izvor” (Psalmul 84:6) pe măsură ce o străbatem împreună cu El, pentru că aceasta este calea spre casă, unde nu vor mai fi lacrimi, când El ne va „înfățișa fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale” (Iuda 1:24).
după Simon Attwood
🕊️ Gând
Domnul Isus a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui am fost vindecați.
Datorită lacrimilor Lui, Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii noștri.