Blândețea în suferință
Versetul zilei — 1 Petru 2:21-23
📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:
Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui.
„El n-a făcut păcat, și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug.”
Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; și, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător.
— 1 Petru 2:21-23 (DC)
Citește capitolul complet →✝️ Domnul este aproape
Ioan 18:10 DCC
Bagă-ți sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
Ioan 18:11
Blândețea în suferință
Aceste cuvinte atât de puternice, ale Domnului Isus ne impresionează profund! Domnul Isus nu avea în minte dușmănia oamenilor, ci voia lui Dumnezeu. El nu s-a uitat la Iuda Iscarioteanul, la soldați sau la Pilat…
Nu, ci în spatele acestor împrejurări, El vedea mâna Tatălui Său, Care este deasupra oricărei situații, și Care avea un plan măreț, pentru ceea ce urma să se întâmple.
De aceea, în loc să se apere sau să riposteze, El a putut spune în deplină pace: „Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi” (Psalmul 39:9).
Este impresionant să vedem, cu ce blândețe și supunere măreață, Fiul lui Dumnezeu a acceptat paharul, celei mai amare suferințe din mâna Tatălui Său.
Nu există nicio îndoială că durerea și suferința îndurate de Fiul lui Dumnezeu sunt unice, și depășesc cu mult ceea ce trebuie să îndurăm noi.
Cu toate acestea, să ne punem, la rândul nostru, în mod sincer întrebarea, măcar pentru o clipă: Cu ce atitudine de inimă, și cu ce disponibilitate, acceptăm noi voia lui Dumnezeu, atunci când aceasta implică să trecem prin suferință (1 Petru 3:17)?
Pavel le scrie filipenilor că lor li s-a dat harul ca, nu numai să creadă în Domnul Hristos, ci să și sufere pentru El (Filipeni 1:29).
În acest context, exemplul consemnat în Faptele Apostolilor, despre primii creștini este, de asemenea, impresionant. Când au fost amenințați, ei nu I-au cerut lui Dumnezeu să-i scape de persecuție.
În schimb, s-au rugat ca El să le dea îndrăzneala pentru a continua să-L mărturisească cu credincioșie pe Domnul (Faptele Apostolilor 4:29). S-au bucurat că au fost considerați vrednici să sufere batjocura pentru Numele Domnului Isus (Faptele Apostolilor 5:40–41). Acest lucru arată limpede că nu numai că au acceptat suferința cu blândețe, dar că era chiar o onoare pentru ei, să li se permită să sufere pentru Domnul Isus Hristos.
Fiecare dintre noi înțelege bine cât de dificilă și challenging este această chestiune, și cât de mult ne lipsește probabil capacitatea de a răspunde cu blândețe, atunci când trecem prin suferință. Să fim totuși siguri că Domnul știe bine acest lucru, și are răbdare față de noi!
după Philip Svetlik