A se lepăda de sine, pentru a trăi o viață dedicată în totalitate Domnului Hristos – aceasta trebuie să fie dorința și scopul unui creștin!

Glorie lui Dumnezeu, care ne călăuzește pururea în triumf în Hristos și prin noi manifestă pretutindeni mireasma cunoașterii Lui. Căci noi suntem o mireasmă a lui Hristos pentru Dumnezeu.

2 Corinteni 2:14-15

A se lepăda de sine, pentru a se întoarce spre Hristos

Când un creștin trece prin această lume, dorința și scopul lui ar trebui să fie să trăiască o viață dedicată în totalitate Domnului, realizând că această lume este un pustiu care nu oferă nimic pentru a ne susține credința. Lipsa unei adevărate dedicări este cauza multor rupturi și prăbușiri în familiile creștine, precum și în mărturia bisericii. Nu putem sub nicio formă să ne angajam doar pe jumătate față de Dumnezeu: trebuie să învățăm să-L implicăm în fiecare aspect al vieții noastre.

Prin natura lui, omul este foarte egocentric: se gândește numai la el, acționează pentru el, își protejează interesele, așteaptă dragoste de la ceilalți... toate acestea sunt foarte umane. Însă pentru creștin, această călătorie prin pustiu are un scop: să descopere că nu există nimic bun în noi. Dar fără a zăbovi asupra acestei triste realizări. Ceea ce este mult mai valoros este să învățăm ce este în inima lui Dumnezeu - iar în inima lui Dumnezeu este Hristos! Umblând în felul aceasta ne îndepărtăm de noi înșine pentru a descoperi că Isus Hristos este răspunsul la toate nevoile noastre. Să-I predăm Lui nevoia noastră de siguranță, de iubire și toate aspirațiile inimilor noastre, și vom fi altfel motivați să acționăm (vezi Psalmul 37:4).

Aceasta este oarecum traiectoria spirituală a bisericii din Corint. Timp de 18 luni, apostolul Pavel predicase evanghelia acolo (Faptele Apostolilor 18:11) și mulți se întorseseră la Domnul. Dar apostolul a auzit despre starea lor spirituală: certurile care îi tulburau indicau o stare carnală. Și „cine seamănă în carnea lui, va secera din carne stricăciune” (Galateni 6:8). De aceea, apostolul a abordat aceste probleme în prima scrisoare pe care le-a trimis-o.

Un an mai târziu, Pavel le-a scris o a doua scrisoare, după ce a auzit despre adevărata pocăință produsă de prima epistolă. Bucuria i-a umplut acum inima, chiar dacă corintenii mai aveau de făcut progrese în a trăi o viață centrată pe Hristos.

Oriunde este onorat Numele lui Isus, în cuvânt sau în faptă, o mireasmă plăcută se ridică la Dumnezeu. Aceasta este ceea ce Dumnezeu așteaptă de la fiecare dintre copiii Săi. Fie ca dorința inimilor noastre să fie să manifestăm această „mireasmă a lui Hristos lui Dumnezeu” în fiecare zi.

După J. Redekop