Cele șapte cuvinte rostite pe cruce (5)

După aceea Isus, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete”

Ioan 19:28

Cele șapte cuvinte rostite pe cruce (5)

Separarea dintre Cel care suferea și Dumneze a provocat în sufletul și duhul Său o sete, pe care nimeni nu o poate măsura. Suferințele intense L-au făcut să simtă, de asemenea, o sete teribilă în trupul Său. În aceste circumstanțe extrem de dificile, mai rămânea de împlinit un alt detaliu care fusese profețit. Și astfel El a împlinit ceea ce Scriptura prezisese, când a spus: „Mi-e sete.”

El avusese grijă de alții – de poporul Lui, de tâlharul pocăit și de mama Sa. Avusese grijă de Dumnezeu și de interesele Sale, iar acum avea grijă de Sine Însuși. Mai devreme, în momentul în care fusese răstignit pe cruce, I se oferise o băutură pentru a-I ușura suferințele fizice. Cu toate acestea, întrucât El urma să fie jertfa perfectă pentru păcat și pentru fărădelege, Domnul Isus refuzase acea băutură, deoarece era amestecată cu un element care îi amorțea simțurile. Ca jertfă de mâncare perfectă, aducând plăcere lui Dumnezeu, El S-a bazat pe Dumnezeu, chiar și în acele suferințe de neînțeles. Mai mult, El urma să fie jertfa de pace, oferind baza pentru pacea dintre Dumnezeu și omul răscumpărat, astfel încât noi să putem avea părtășie cu un Dumnezeu sfânt și drept. Ca ardere de tot, Domnul Isus Hristos urma să Se ofere pe Sine pentru a fi plăcerea lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să găsească satisfacție deplină și odihnă în El, și în lucrarea Sa împlinită.

Ilustrând perfect aceste imagini, Domnul Hristos Și-a păstrat controlul deplin asupra simțurilor Sale și, astfel, a refuzat acea băutură anterioară. Acum, șase ore mai târziu, după ce a primit oțetul, buzele Lui au fost umezite. Setea intensă, prezisă în Psalmul 22:15, a dus la a-l cincilea cuvânt rostit de Domnul pe cruce: „Mi-e sete.”

după Alfred E. Bouter