Făcând bine

Știți vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

Faptele Apostolilor 10:37–38

Făcând bine

Marele scop al Domnului Hristos era să-i salveze pe oameni de păcatele lor, dar El se bucura, de asemenea, să-i salveze de durerile lor. Inima Lui era sensibilă la suferința umană, iar bunătatea Îi însoțea pașii oriunde mergea. Trecând din loc în loc, drumurile Lui, erau marcate de lacrimi de recunoștință și de expresii de iubire din partea celor neajutorați, a celor șchiopi și a celor părăsiți. Una dintre puținele bucurii care-L încântau pe pământ, era bucuria de a face bine, de a alina durerea, și de a ușura suferința. Nu se sfia să facă un drum lung chiar dacă trebuia să aline doar un singur suflet îndurerat (Marcu 5; Ioan 4:4–5). De asemenea, bunătățile Sale nu erau dispensate prin intervenția altora; toate erau faptele Lui personale.

Știi ceva despre o astfel de bunătate activă? Ai simțit vreodată luxul de a face bine, și de a deveni fericit făcându-i pe alții fericiți? Amintește-ți, Domnul Isus a spus: „este mai ferice să dai decât să primești” (Faptele Apostolilor 20:35). Dacă Dumnezeu te-a îmbogățit cu bunurile acestei lumi, încearcă să te vezi ca un mijloc consacrat pentru a le împărți altora. Poate că ai puțin de oferit și sfera ta de slujire este limitată, dar amintește-ți că Dumnezeu poate fi glorificat la fel de mult prin lucrurile mici luate din sărăcie, cât și prin binefacerile splendide luate din belșug.

Partea cea mai nobilă a bunătății creștine nu este dăruirea unor averi uriașe. Domnul nostru umbla printre oameni „făcând bine”. Vizita milostivă, cuvântul prietenos, micul serviciu făcut neostentativ, dăruirea fără gândul sau speranța unei răsplăți, toate acestea sunt afluenți ai râului plăcerii lui Dumnezeu.

după J. R. MacDuff