Samson (4) -- răzbunarea

Filistenii au venit, și-au așezat tabăra în Iuda și s-au poziționat împotriva Lehiului. Iar oamenii din Iuda au zis: „De ce ați venit împotriva noastră?” Ei au răspuns: „Am venit să-l arestăm pe Samson, ca să-i facem ceea ce ne-a făcut el nouă.” Atunci trei mii de oameni din Iuda au coborât… și i-au zis lui Samson: „Nu știi că filistenii stăpânesc peste noi? Ce ne-ai făcut?” Iar el le-a răspuns: „Așa cum mi-au făcut ei mie, așa le-am făcut și eu lor.”

Judecători 15:9–11

Samson (4) -- răzbunarea

După ce soția lui a dezvăluit răspunsul la ghicitoarea lui, Samson a plătit pariul ucigând alți filisteni, și a dat hainele lor tovarășilor lui de la nuntă. Apoi s-a dus acasă mânios. Când s-a întors, a aflat că soția lui fusese dată tovarășului lui, așa că a prins trei sute de vulpi, le-a legat coada de coadă, a atașat torțe, și a ars recoltele filistenilor. Aceștia, la rândul lor, i-au ars pe soția lui și pe tatăl ei, iar Samson s-a răzbunat bătându-i aspru (Judecători 15:1-8).

Dumnezeu hotărâse ca Samson să „înceapă să izbăvească Israelul din mâna filistenilor” (Judecători 13:5). Din păcate, atunci când Scriptura consemnează conflictele lui împotriva filistenilor, aceasta indică faptul că motivul lui era mai degrabă răzbunarea decât slujirea lui Dumnezeu.

Îi putem înțelege pe oamenii fără Dumnezeu, vorbind despre „a-și lua revanșa”, și despre căutarea răzbunării pentru răni sau jigniri. Mergând înapoi pe firul istoriei, găsim acest lucru la Lameh, descendentul lui Cain,, care, justificându-se, le spunea soțiilor lui: „Am omorât un om pentru rana mea și un tânăr pentru vânătăile mele” (Geneza 4:23). Cât de diferit este exemplul Domnului nostru Isus, care „când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; și, când era chinuit, nu amenința”. Ni se spune să urmăm pașii Lui (1 Petru 2:21–23). „Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri; ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul” (Romani 12:19).

Eugene P. Vedder, Jr.